IMPLANTOLOGIE

Implantologia este o ramură a stomatologiei a cărei atribuție este înlocuirea dinților lipsă sau grav deteriorați, în condiții de siguranță.De-a lungul timpului cariile, bolile parodontale, accidentările sau înaintarea în vârstă pot fi cauzele pierderii unuia sau a mai multor dinți. Lipsa dinților afectează atât partea estetică cât si vorbirea și capacitatea unei persoane de a mesteca. Pentru a nu avea rețineri în a zâmbi datorită dinților lipsă, implanturile dentare sunt o opțiune eficientă pentru înlocuirea acestora. Datorită implantologiei, viața pancienților este calitativ îmbunătățită deoarece implanturile refac atât estetica cât și funțiile danturii, întocmai dinților naturali.

Având o formă conică cu diferite spire, implantul este o componentă din titan (element chimic dur, lucios și foarte rezistent la coroziune) , care este plasată în osul mandibulei sau al maxilarului în locul rădăcinii dentare, pentru a ajuta la înlocuirea dinţilor lipsa. Etapa chirurgicală constă într-o mică intervenție nu foarte complicată, care se face după ce locul extracţiei s-a vindecat sau, câteodată imediat după extracţie. Deși comparabilă cu o extracție, de multe ori se desfăşoară mai repede şi mai simplu . După un timp, implantului i se ataşează o altă piesă de titan(zirconiu), care se numeşte bont protetic, deasupra căreia medicul poate plasa coroana, puntea sau proteza dentară care va înlocui dintele, respectiv dinții lipsă. Materialul din care sunt confecționate atât implanturile, cât şi bonturile, este titanul, cel mai biocompatibil material.

 eleme coro

   Orice pacient care are unul sau mai mulţi dinţi lipsă. Pentru informarea pacientului cu privire la numarul implanturilor necesare, dacă are nevoie de adiție de os, sinuslift sau alte intervenții, fiecare situație clinică este evaluată în parte. De aceea, înainte de plasarea implanturilor dentare, se efectuează o  radiografie, iar în unele cazuri o investigaţie la Computer Tomograf  3D(CBCT). În anumite situații, pentru a evalua starea pacientului este necesară efectuarea unui set de analize de sânge.

Amprenta digitala a danturii – în mai puțin de un minut, cu ajutorul sistemului (CAD) CEREC AC prevăzut cu o cameră video minusculă, medicul protetician va înregistra amprenta digitală a locului de implantare – dinții vecini, spațiul cu dintele lipsa, dinții antagoniști). Fără linguri și materiale de amprentă incomode!

Pașii următori sunt:poziționarea implantului, crearea șablonului radiologic, tomografia dentară, diagnosticul radiologic, CM3D – suprapunerea perfectă a celor doua investigații (amprenta optică și tomografia dentară); vom determina virtual poziția și alinierea ideală a implantului și bontului protetic (în baza de date a programului există la scara 1:1 toate implanturile dentare de calitate utilizate în lume), în funcție de coroana dentară proiectată în prealabil, frezarea robotizată a ghidului chirurgical, intervenția chirurgicală, fabricarea și montarea bontului protetic din zirconiu, fabricarea coroanei dentare fără metal.

După efectuarea testelor menționate, are loc intervenţia de plasare a implantului.Odată inserat în os, implantul se acoperă cu gingie, iar pacientul nu simte sau observă nimic, în afară de firele de sutură. Această intervenţie durează între jumătate de ora şi o ora,putând să aibă ușoare prelungiri dacă are loc plasarea unui număr mare de implanturi. Acestă intervenție nu este una dificilă pentru pacient, acesta putând să-și reia activitățile chiar în după amiază respectivă.

Urmează perioada de osteointegrare care durează între 2-6 luni, perioadă de așteptare în care implantul face legătura cu osul. Ulterior, implantul este descoperit şi i se ataşează prin înșurubare, bontul protetic. De acum, protezarea prin coroane, punţi sau proteze mobilizabile necesită câteva şedinţe, deci câteva zile, similar cu tratamentele pe dinţi naturali.

În ultimii ani, implantologia dentară a avansat în mod spectaculos, reprezentând la ora actuală “vârful de lance “ în medicină dentară .Etapa chirurgicală are loc sub anestzie locală, iar pacientul nu simte absolut nimic, decât o uşoară presiune în zona respectivă.

După inserarea implantului , pacientul va primi o medicaţie care reduce la minim disconfortul resimţit. Etapa de înserare a implantului este similară unei extracţie, uneori chiar mai uşoară.  

Subiectul multor întrebări este ” Respingerea implantului de către organism” . 

Acesta este unul din cele mai des întâlnite zvonuri legate de implanturi. Există numeroşi candidaţi la implant dentar care refuză tratamentul din cauza aşa-zisei respingeri a implantului de către organism. Ei îşi închipuie ceva la fel de dramatic precum respingerea imună a unui transplant hepatic. Nu este nici pe departe aşa. Un organ transplantat conţine multă informaţie antigenică care poate determina respingerea imună. De asemenea, pus în organismul receptor, el trebuie să şi funcţioneze la parametrii normali pentru a evita eşecul.

Implantul dentar este doar o piesă din titan de înaltă puritate. Acest metal este ales special deoarece are o capacitate foarte mare de a fi acceptat de organism.De asemenea titanul se foloseşte de 4 decenii în chirurgia ortopedică pentru proteze de șold, tije, plăci şi şuruburi ce susţin şi ajută la vindecarea fracturilor, care de multe ori rămân în organism toată viaţă. În ceea ce priveşte funcţionarea sa, implantul, spre deosebire de un organ, trebuie doar să rămână la locul său . Statistic, rata de succes înregistrată pentru implantul dentar, pe plan mondial (dar şi în România) este de peste 97-99%, similară celorlalte manopere stomatologice (obturaţie, obturaţie de canal, lucrare protetică etc.) . Eventualul eşec nu este cauzat de respingerea organismului, ci de alţi factori cum ar fi: igienă bucală deficitară, neprezentare la controale periodice, etc. 

Implantul dentar reprezintă soluția ideală atunci când lipseşte un dinte, mai mulţi sau chiar toți.

Corespunzător situaţiei clinice, este posibilă inserarea unuia sau a mai multor implanturi dentare care vor funcționa si vor avea un aspect asemănător dinţilor dvs naturali.

Pacienţii purtători de lucrări fixe pe implanturi trebuie să manifeste o grijă deosebită în ceea ce privește igiena bucală, la anumite inervale de timp fiind utilă efectuarea unei igienizări profesionale, la cabinet. Nu este de neglijat faptul că lipsa igienei corespunzătoare determina îmbolnăvirea gingiei şi osului din jurul implanturilor, conducând la probleme ce pot culmina cu pierderea acestora.

În situația în care este insuficientă cantitatea de os (resorbţii osoase avansate, condiţii anatomice nefavorabile) se recurge la realizarea protezelor mobilizabile pe implanturi speciale, concepute pentru a satisface acest deziderat.

Protezele mobile vechi dar și extracţiile vechi neprotezate atrag după sine pierderi semnificative de substanţă osoasă. Protezele inferioare sunt cel mai greu de suportat de către pacient. În această situație se poate interveni cu un număr de la 4 implanturi în zona anterioară unde avem un os foarte dur.

Proteza se va fixa ferm de capse sau călăreţi făcând posibilă masticaţia eficientă a alimentelor, vorbitul, râsul, etc. În plus, ea va putea fi uşor întreţinută, prin igienizare zilnică de către pacient sau periodică la cabinet.

Atunci când poziția și mărimea sinusurilor maxilare fac imposibilă inserarea implanturilor dentare în zona măselelor se recurge la procedura chirurgicală Sinus lift (ridicarea membranei sinusale prin adiţie de os artificial). Aceasta este o procedură aditivă care permite creşterea cantităţii de os în zona posterioară a maxilarului, pentru a putea integra corect un implant dentar.

Sinusul maxilar este o cavitate plină cu aer, aflată în interiorul osului maxilar, care comunică cu cavitatea nazală şi celelalte sinusuri (frontal, sfenoid, etmoid). Această cavitate este adesea în relaţie de vecinătate directă cu rădăcinile molarilor şi ale premolarilor. Când sunt extraşi acești dinți, osul alveolar în care au fost implantaţi se resoarbe printr-un proces normal fiziologic, datorat parţial lipsei de stimulare a osului (prin intermediul rădăcinilor dinţilor, osul primeşte forţe fiziologice ce-i stimulează troficitatea) şi parţial presiunii exercitate de aerul aflat în cavitatile sinusale.

Situat în imediata vecinătate a sinusului maxilar, maxilarul superior reprezintă una dintre cele mai dificile zone pentru plasarea implanturilor dentare din cauza posibilităţii frecvente de a nu există os suficient cantitativ sau calitativ.

Dinţii din vecinătatea sinusului maxilar acţionează asemenea unui suport pentru sinsul maxilar, iar prin extracţia acestora sinusul începe să “cadă” astfel încât dispare şi osul care exista înainte. În acest caz încercarea inserării implanturilor ar fi asemenea inserării unui șurub într-o foaie de carton. În situația aceasta un sinus lift (sau “augmentare de sinus”) poate ajuta la eliminarea problemelor prin înălţarea podelei sinusului până la înălţimea originală creându-se astfel spaţiu pentru inserarea implantelor.

Pentru aprecierea corectă a cantității de os sunt necesare investigaţii de baza precum radiografia panoramică ce oferă o imagine de ansamblu şi un CT 3D pentru o imagine mult mai detaliată a structurii şi densităţii osoase.

În ceea ce privește abordarea chirugicală, inserţia implanturilor dentare poate avea loc în anumite cazuri în aceeaşi şedinţa cu procedura de sinus lift ( doar în cazul sinus-liftingului intern ) sau în altele, inserţia implanturilor dentare poate fi întârziată cu 6 până la 8 luni, ea realizându-se ulterior intervenţiei de sinus lift – cazul sinus lifting-ului extern.